Ce înseamnă fiecare
MX spune internetului la ce server se livrează mesajele trimise către adresele tale. Fără el, domeniul nu poate primi email deloc.
SPF este o listă publică a serverelor care au voie să trimită în numele domeniului tău. Când primești un mesaj, serverul destinatarului verifică dacă expeditorul e pe listă. Dacă nu ai SPF, oricine poate trimite un email care pare a veni de la contabilitate@firma.ta — iar mesajele tale reale au șanse mult mai mari să ajungă în spam.
DKIM adaugă o semnătură criptografică fiecărui mesaj trimis. Destinatarul verifică semnătura cu cheia publică din DNS și știe astfel că mesajul nu a fost modificat pe drum și chiar vine de la tine.
DMARC leagă primele două: îi spune destinatarului ce să facă atunci când verificările eșuează — să livreze totuși, să pună în carantină sau să respingă — și îți trimite rapoarte despre cine încearcă să trimită în numele tău.
De ce contează în practică
Cel mai frecvent caz în România: o firmă trimite oferte și facturi, iar clienții spun că nu au primit nimic. Mesajele sunt în spam, iar cauza e aproape mereu lipsa SPF-ului sau un SPF care nu include serverul real de trimitere.
Al doilea caz, mai grav: cineva trimite o factură falsă cu IBAN schimbat, folosind adresa firmei tale. Fără SPF și DMARC, mesajul arată perfect legitim pentru destinatar, iar tu afli abia când clientul întreabă de ce nu i-ai confirmat plata.
Din 2024, Google și Yahoo cer explicit SPF și DKIM pentru cine trimite volume mai mari de mesaje. Domeniile fără ele au livrarea degradată treptat.
Limitele verificării
DKIM nu poate fi găsit fără să cunosc selectorul folosit. Verific selectoarele uzuale ale furnizorilor mari, dar un server propriu poate folosi orice nume. Dacă rezultatul spune „negăsit”, întreabă administratorul serverului de mail care e selectorul.
Nu verific dacă SPF-ul este corect ca conținut — doar dacă există, dacă e unic și cum se termină. Un SPF care include serverul greșit trece de verificarea asta, dar tot nu funcționează.